Istoricul localităţii

Descoperirile întâmplătoare confirmă prezenţa locuitorilor pe raza comunei încă din timpul comunei primitive. În perioada ocupaţiei romane în Dacia din prundişurile Arieşului s-a extras aur. Documentele menţionează existenţa unui cnezat românesc la Lupşa, în timpul orânduirii feudale - cnezatul Cândea. Cnezatul s-a transformat în domeniul feudal sub Ludovic I (1366). Dreptul de proprietate asupra moşiei Cândea, a familiei acesteia, şi-a urmaşilor a trecut asupra altor familii de grofi până în anul 1866 când lupşenii cumpără aceste moşii de la familia unui nobil.

 

Comuna Lupşa provine din două aşezări: Lupşa de sus sau Lupşa Mare şi Lupşa de jos sau Lupşa Mică. Satul Hădărău se pare că este cel mai vechi fiind aşezat pe drumul ce ducea de la Roşia Montană la Baia de Arieş unde erau minele de aur. Se presupune că denumirea comunei Lupşa provine de la o familie cu acelaşi nume.

Actuala formă administrativă a comunei a luat fiinţă în anul 1950 când la comuna Lupşa au fost adăugate cele două localităţi foste comune, Geamăna şi Muşca (până în anul 1950 fiind comune cu administraţie proprie).